Relaţia parinte-copil

Este foarte bine de ştiut faptul că relaţia părinte-copil poate fi considerată cea mai importantă dintre relaţiile care se pot forma ,în general,între oameni.Pe lăngă faptul că este o legatură definitivă şi indestructibilă ,ea ar trebui să fie şi cea mai strănsă şi puternică legatură posibilă între oameni.Nimic pe lumea aceasta nu se compară cu o relaţie reuşită şi plină de înţelegere,respect şi iubire,aşa cum este relaţia dintre părinţi şi copii lor.


Dar pentru ca această relaţie să fie reuşită ,este nevoie de mult efort şi răbdare depuse de copii,dar şi de părinţii lor.Este foarte important ca fiecare dintre ei să conştientizeze şi ,de asemenea ,să înţeleagă poziţia în care se află şi ,care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite ,şi limitele ,ce nu trebuie depăşite.


Ca adolescent este foarte important să te menţii pe o linie dreaptă ,adică să ai grijă să menţii controlul comportamentului sub imperiul atător tentaţii sau să ştii sa spui nu influenţelor negative alr anturajului,să nu faci greşeli ce depăşesc anumite limite şi care ţi-ar putea mari probleme.Aici intervine părintele ,care trebuie sa fie suportul constant al adolescentului şi care va veghea menţinerea ,modelarea comportamentului copilului său.Nu este vorba de un control continuu,sufocant şi stresant,ci mai degrabă de o supreveghere din umbră ,de o anumită grijă ,multă răbdare şi muncă de convingere asupra a ceea ce ar fi bine să facă sau cum să se comporte un copil.Adolescentul are nevoie de încredere în el însuşi ,de încrederea părinţilor în resursele sale şi mai ales ,de afecţiunea şi dragostea lor.


Este vorba despre o educaţie puternică şi bine înrădăcinată,ce trebuie oferită unui copil începănd de la mica copilărie ,pubertate şi continuă în adolescenţă,vărsta frămăntărilor ,a entuziasmului ,a cristalizării relaţiilor de prietenie şi iubire.


Părintele are foarte multe griji,responsabilităţi ,diverse probleme ,şi de aceea este bine ca într-o familie vfiecare membru să facă efortul de a păstra un anumit echilibru ,linişte,şi ,să arate înţelegere şi respect faţă de ceilanţi membri ai familiei sale ,mai ales faţă de părinţi.Parinţii sunt cei care îi conduc pe copii pe drumul vieţii ,îi îndrumă întotdeauna spre a face cele mai bune alegeri în viaţă pentru ei,nu doar le creionează treseul,le şi sunt alături,la bine şi la greu.


Adolescentul invaţă zilnic în anumite feluri de la diverse persoane.El învaţă adesea,fiind atent la ceea ce fac părinţii şi ,mai puţin din ceea ce spun aceştia şi tocmai de aceea,este important ca şi părinţii adolescentului să facă ceea ce ei predică.Cu alte cuvinte ...adolescentul a început deja să 'crească' şi să cunoască anumite limite peste care nu doreşte să treacă,conştiinţa s-a cristalizat,personalitatea în linii mari este formată ,deşi ea continuă a se îmbogăţi pe tot percursul vieţii.